Uuuu iuiuiuiuiuuu iiiiiaaaauuuaiaiiaaaa!!!!!!!!!!!!! Mă apucă din senin!! CRed că e o scleroză roză timpurie sau e dezechilibru psihic! Neah...n-am eu norocul să fiu declarată nebună ca să nu îmi pot asuma responsabilităţi şi discernăminte!! Sunt doar hiperactivă !!!!!! Mă ia acuma aşa o stare din aia supeeeeer pozitivă şi veeeerriiiii heeeaaapiiii !!! De-mi vine să vă pup pe toţi dar îmi e lene să mă ridic de pe scaun să încep cu Vivi şi Dreea! :)) Cred că sunt hiperactivă statică,aştept să veniţi voi la mine, cum aşteaptă Iisus copchiii!:))
Am poftă de un Corrido cu fetili, am poftă să ies în zăpadă acum, sau mai bine să înceapă să ningă deasupra mea în timp ce eu stau şi mă manifest în scris pe blog!! Dacă nu s-ar fi inventat blog-uitu' cre'ca explodam! Ce făceam dacă ţineam în mine?? CUi mă mai descărcam fără să îl stresez?? ă???...
Sau mă duceam să mă cac. Trebuie să mai beau nişte Iaurtul meu fin de la Tnuva.
Io nu am inspiraţie din aia mişto, io am inspiraţie din asta. "Dacă mai faci dîn-alea, fac şi io dîn-astea" sau ceva de genul =)) hahahah..
Concluzia: .
Dar poate nu o să îmi convină concluzia asta în viitoru' apropiat şi o să o schimb. Măcar ea să pară că e inteligentă.
Pis on evribadi.
>:D< \:D/ :X

WTF?? Românii nu mai au ce mânca??

Tocmai ce aud la Obserbator o ştire care sună cam aşa : nu trebuie să mergeţi în restaurantele de specialitate ca să puteţi mânca delicatese precum COADĂ de CROCODIL la tavă sau ANTILOPĂ la grătar, le puteţi cumpăra de la magazinele şi pieţele de specialitate. Frateeee !!!!!!!!Mă scârbeşte, indignează şi uimeşte ce aud!! Aaaa, am uitat de struţ!!!! Cum pula mea?? Deci nu mă pot abţine să nu scriu aşa ceva, să îmi vărs nervii!!! Nu le e de ajuns că taie vaci,porci,căprioare şi alte animale, acuma încep cu crocodili şi antilope şi struţi?? Şi mai mult, se plâng că " la noi încă nu există o crescătorie de struţi" ; abia aşteptaţi voi, ca să îi macelăriţi, fir-aţi ai drrracului să fiţi de fomişti!!!!

Şi nu, încă nu m-am calmat!!

...acum mi-ar plăcea să fi avut canibali printre noi! Să le fie mâncaţi ăstora care ucid aceste animale, mebrii familiei!!!! 'mi-aş pula să îmi bag în căcat prost de român lipsit de originalitate, creier şi conştiinţă.
Pfuaaaiii ! Şi io care încă sper şi cred într-un ceva frumos care mai există în ţara asta, la oamenii ăştia..sper să mai sper.

Poate cu timpul

blogul meu va începe să aibă scop şi nu va mai fi chiar aşa de haotic.
Primul pas este alcătuirea unei liste de dorinţe, mai degrabă postarea asta intră la secţiunea de jurnal decât una publică, dorinţe legate de Anul Nou.

Niciun eveniment (mă refer şi la ceea ce alţii spun sărbătoare) dintr-un an de zile calendaristic nu mi se pare mai important si mai plin de semnificaţii decât trecerea în Noul An. De ce? Păi simplu; în primul rând pentru că este Nou. Şi tot ceea ce este nou presupune schimbare şi detaşare de ceea ce e vechi..
De aceea, de câţiva ani, înainte cu câteva zile de petrecerea anului nou încep să mă pregătesc spiritual pentru ceea ce urmează să îmi stabilesc şi propun în ziua de 31 decembrie spre 1 ianuarie.
În acea noapte îmi iau un moment de linişte, mă detaşez de muzică, de râsete, de vorbe şi mă distanţez de cei din jurul meu, chiar dacă lor le zâmbesc ca şi cum aş fi acolo. În acel moment închid ochii şi am grijă să vizualizez mental şi cât mai clar tot ceea ce îmi doresc pentru mine şi de la mine legat de anul ce vine.
Şi cam ceea ce mi-am dorit în fiecare sfârşit şi început de an a sunat cam aşa :
Vreau să fiu nouă. Nu am alte explicaţii pentru asta. Ce e nou, e nou. Adică vreau să nu mai fiu cum am fost tot anul care a trecut.
Vreau să las în urmă toate comportamentele, prejudecăţile, ideile, energiile, gândurile negative şi neconstructive care nu m-au lăsat mereu să fac ce mi-am propus la un moment dat şi să mă exprim aşa cum vreau şi cum merit.
Vreau să mă eliberez de toate astea şi să las pe adevărata Anca să fie ea în noul an, pe tot parcursul anului. Pentru că eu cred, chiar cred în puterea gândului şi ştiu că o să fiu aşa cum gândesc acum. Nu regret felul cum am fost în acest an, pentru că ştiu că noul an o să fie unul minunat. O să mă simt minunat şi o sa fiu mult mai bună din toate punctele de vedere! O să fiu mult mai bună pentru mine. Trebuie să îmi las potenţialul să iasă la iveală. Totul este simplu, numai noi facem să pară complicat.

Cam aşa gândesc în mare. Şi faptul că de fiecare dată am gândit aşa, mă face să îmi dau seama de ce am nevoie de la mine şi ce aşteptări am. Trebuie să mi le îndeplinesc. În fiecare an trebuie să fac mai mult đecât în precedentul, trebuie să stau deoparte din ce în ce mai puţin, până când mă voi implica total în viaţa mea şi în viaţă. Dar asta se învaţă cu timpul, vorba ceea. Norocul meu că în ultimul timp, timpul trece repede.
:).. şi mă rog să am putere să îmi îndeplinesc dorinţele.

Vreau poze ! Please help me with an answer!

Hey, care ştiţi unde se postează poze făcute la evenimente dnb, scrieţi-mi  please ; mă interesează cele de la Pendulum-Arenele Romane-07.11.2009 !!

Beatbox [respect pt toti cei care il practica]

Ador beatboxul

Iar pe cei doi, pe care îi veţi vedea dacă aveţi curiozitatea (şi poate mulţi stiţi deja) eu pur şi simplu îi ador!! De fiecare dată când îi ascult, am aceeaşi senzaţie de THRILLED :X !

fuck it.am încercat să încarc  video dar stă prea mult,aşa că din păcate pun iar link :

http://www.youtube.com/watch?v=e3kyNGVK-hI

Ieri am văzut ceva nou :  fete care fac beatbox..Super! :D :X Tot respectul! chiar dacă nu sunt nici de departe la fel de bune ca băieţii :p                                                  

http://www.youtube.com/watch?v=5PiQx4OshkA    si 

http://www.youtube.com/watch?v=6fQPxv9AVLc&feature=channel

Cofetăria Atemporală

Pe Republicii, undeva pe stânga cum te plimbi spre Piaţa Sfatului, se află o cofetărie. Dacă te grăbeşti sau pur şi simplu nu ai obiceiul de a te uita cu atenţie în stânga şi-n dreapta când mergi, sunt mari şansele să nu o observi.
De aici porneşte întocmai frumuseţea ei.
Uşa mare dintr-un material forjat vopsit în alb nu e întotdeauna deschisă  şi este destul de greu de deschis dacă eşti o persoană minionă.
Dar haideţi să intrăm ...
Încăperea pare a fi un loc vechi de sute de ani unde prinţesele liliputane sărbătoreau..de ce liliputane? pentru că mesele pătrate şi albe nu trec de abdomenul unei persoane de 1,60 m. Să nu mai pomenesc de tamburelele roşii.. de asemenea pătrate :-)
Totul e alb acolo..un alb murdar,bineînţeles..cum altfel poate fi un spaţiu folosit de sute de ani? sau poate.. nu de sute de ani..poate de mii de ani..sau poate dispare noaptea şi ziua reapare fără nicio schimbare..
Peste tot te poţi vedea în timp ce stai la măsuţă şi mănânci ,fiindcă în jur sunt oglinzi. Felii subţiri de oglinzi. În ele nu te vezi complet,ci înjumătăţit. Trebuie să te apropii de tinele din oglindă ca să te vezi. 
... De cum intri pentru prima oară te străpunge senzaţia că: ori ai mai fost, ori-dacă vei trăi încă o sută de ani, ea va rămâne acolo neschimbată. E o senzaţie de vechi, totuşi un vechi plin de viaţă. Şi istorie.
Aici te simţi important. În acelaşi timp nesemnificativ pentru ceilalţi şi viaţa pe care o ai.

... E ciudat ce scriu,ştiu, încerc să descriu cât mai corect, pentru că tare neobişnuit de frumos e locul ăsta.
Pentru mine e mai mult decât o cofetărie.
E cofetăria bătrânilor, rar vezi tineri, iar dacă sunt-e clar ca se simt stingheriţi între atâţia vârstnici.
Şi de asemenea e cert că nu ieşi din locul ăsta fără să-ţi fi stârnit vreo reacţie .
E cofetăria unde bătrânii fără familie, fără oameni cărora să le pese de ei, vin şi beau un ceai, sau mănâncă poate o prăjitură cum n-au mai mâncat de ani de zile.
Da..vin mulţi vârstnici care stau singuri la măsuţe şi au priviri triste. Mai mult ca sigur că sunt săraci. Şi preţuiesc produsul pe care tocmai l-au cumpărat. Poate că ar vrea să rămână pe veşnicie la măsuţele pătrate, pentru că măcar acolo sunt văzuţi .
Vin şi familii cu aer modest şi cu copii încântaţi că mănâncă ceva dulce. E bucuria aceea a micului gest pe care nu îl primeşti des şi îl preţuieşti tocmai din acest motiv.
Eu am mers acolo însoţită, în calitate de cuplu care se ceartă dar în această cofetărie se împacă. Apoi - cuplul care, până la urmă s-a destrămat, dar iarăşi s-a legat.
O singură dată noi doi am fost legaţi şi prăjiturelele şi-au făcut efectul - am plecat de acolo tot legaţi.
Însă de fiecare dată am lăsat la măsuţa respectivă un fragment de poveste.
Fiecare om care păşeşte aici îşi lasă viaţa să zacă - timpul se opreşte - în faţa unei prăjituri ieftine, a unui corn, un ceai, ori un suc. Fie că vorbeşte prin cuvinte ori prin gânduri şi priviri, Totul rămâne suspendat în aerul vechi şi murdar al încăperii pline de oglinzi.
Şi data viitoare când intri, ştii (fiindcă simţi) că cineva dinaintea ta şi-a lăsat povestea nespusă, emoţiile ascunse ori trăirile intense la oricare măsuţă pătrată înconjurată de tamburele roşii în număr de patru - cu soţ deci- dar la care se aşeaza foarte rar patru fiinţe umane laolaltă.
... Ultima oară un bătrân cu ochii albaştri şi limpezi, citea cu lupa rânduri dintr-un ziar.

Întrebare întrebătoare

Atunci când nu îţi place cum eşti, dar altfel nu poţi fi, ce rămâne de făcut?

...

Aştept totuşi răspunsuri.

Înţelegere

Se întâmplă la un moment dat în viaţă să întâlneşti acea persoană care te schimbă, te maturizează,te face să simţi că s-a "rupt" ceva în tine,că tot ce ştiai până în acel moment despre dragoste era iluzie. Dacă eşti îndeajuns de matur să o accepţi,să te accepţi ,te legi de ea pentru totdeauna(sau măcar pentru o luuungă perioadă de timp)
Dacă nu vrei să fii îndeajuns de matur,o laşi sa treacă prin faţa sufletului tău şi te uiţi în tine cum se formează o tristă,frumoasă,amăruie amintire a unei poveşti tainice fără început.
Nu regreţi ce s-a întâmplat,nu regreţi că ai lasat-o să scape.Pentru că aşa ai ales Tu.
Te mulţumeşti cu experienţa şi te gândeşti că eşti tânăr,mai ai mult de învăţat şi de experimentat in dragoste.
Rămâne astfel, doar o poveste frumoasă care s-a sfârşit înainte de a începe.

Pentru toate poveştile asemenea..următoarele versuri :)


" Las' lumea să dispreţuiască ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească arunce-n cale-ţi cu noroi.

În faţa idolilor lumii nu-ngenunchi, nu-nchin, nu cerşesc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici să iubesc, nici să urăsc..(bis)

M-afund fără să caut rostul în chefuri, nici voios, nici trist..
Vorbesc cu prostul, cu neprostul, doar pentru sufletu-mi exist.

În larma lumii ne-ntâlnirăm, o zi ca orice altă zi,
Fără de bucurii iubirăm, fără tristeţi ne-om desparţi.
Şi preţuim în viaţa toată doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minti noi niciodată, nici alţii a ne minţi nu pot..(bis) "

Monotonie

Dumnezeu îmbrăcat in negru se plimb-agale printre noi..şi tace.

Chipul lui ia forme diverse :

e zambetul voios şi senin al unei copile cu părul bălai care priveşte cerul în timp ce îşi ţine mama de mână
e privirea albastră a bătrânei care iţi mulţumeşte sincer pentru pâinea ce i-o dai
e ghiocelul dăruit de colegul tocilar de bancă pe care dintro dată îl vezi "chiar drăguţ"
e gestul de amabilitate al domnului care îşi cedează locul doar pentru că te-a auzit spunând la telefon "Mă grăbesc şi coada asta parcă nu se mai termină!.."
e îmbrăţişarea caldă şi emoţionantă a iubitului care tace şi te iartă atunci când îi greşeşti
e atracţia misterioasă pe care o simţi faţă de tânărul cu privirea pierdută, în timp ce te plimbi seara pe plaja din Vamă
e senzaţia pe care o ai prima oară când intri in mare
e vorba dulce a mamei care te învaţă despre viaţă
e privirea scurtă şi încurajatoare a profului,la un examen dificil
e "O sa fie bine,toate au o soluţie" rostită de persoanele de la care te aşteptai cel mai puţin
e căldura şi bunăvoinţa surprinzătoare din vocea funcţionarei cu ochii obosiţi
e sincerul "la mulţi ani" urat de amicul cu care nu ai mai vorbit de foarte mult timp.
Dumnezeu se îmbracă în negru.
Crede că astfel nu e văzut şi că îl putem confunda cu propriile noastre umbre.
Dumnezeu preferă negrul pentru că ne lasă nouă bucuria de a ne colora vieţile aşa cum vrem.

...

Oamenii serioşi scriu puţin şi frumos

(na c-am şters-o de data asta :p)

..oamenii neserioşi scriu mult şi prost!



:)


"- Dumneata crezi că există dumnezeu.şi eu la fel. Atunci dumnezeu există pentru noi, dar dacă cineva nu crede în el, asta nu înseamnă că El ar înceta să existe, şi nici că omul care nu crede greşeşte.
- Atunci dumnezeu e limitat la dorinţa şi posibilităţile omului?
- Unde vei dori să Îi vezi chipul,acolo îl vei vedea. Iar dacă nu vrei să îl vezi,nu-i nimic,atâta timp cât Lucrarea ta e bună. "

" Omul (NU)[ am pus în paranteză "nu-ul" fiindcă eu cred ca nu e corect spus "nu...niciodată"] poate înceta să viseze niciodată. Visul este hrana sufletului, aşa cum mâncarea este hrana trupului. De multe ori, de-a lungul existenţei noastre, ne vedem şi ne vom vedea visele năruite şi dorinţele frustrate,dar Trebuie să Continuăm să Visăm,altfel sufletul moare iar forma Dragostei nu mai pătrunde în el.
Lupta Dreaptă se poartă în numele viselor. Când acestea explodează în noi cu toata vigoarea, în tinereţe avem mult curaj dar încă n-am învăţat să luptăm... după multă caznă, învăţăm să luptăm dar atunci nu mai avem curajul. De aceea ne întoarcem împotriva noastră şi ne luptăm cu noi înşine,ajungând să ne fim propriul duşman. Zicem că visele noastre erau infantile, ori imposibil de realizat,sau rodul necunoaşterii realităţilor vieţii. Astfel, ne înăbusim visele pentru că..ne e frică să luptăm în Lupta Dreaptă." -Ok, concluzia mea : Luptă încă din tinereţe de când începi să construieşti visele în mintea ta,chiar dacă nu ştii să lupţi,pentru ca învăţatul Luptei se face luptând. Nu?

Legendă

"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi,fiecare clipă este unică în felul ei,Vino-n clipa cea de faţă,Nu se va mai repeta,Ce va fi să fie mâine,Mâine vom vedea.."

Scris mov= postarea cuprinde pe lângă posibilele propoziţii lipsite de inspiraţie din care nu aveţi ce învăţa, chestii mărunte/mari destul de draguţe,care să vă mângâie privirile şi gândurile.

Scris verde= postarea respectivă curge verde-adică natural,fără logică,de la sine,deci nu are chestii mişto.

Creează dependenţă :)) precum tatuajele! Şi Cola

"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi,fiecare clipă este unică în felul ei,Vino-n clipa cea de faţă,Nu se va mai repeta,Ce va fi să fie mâine,Mâine vom vedea.."

Omg omg omg ! Nu. Încă n-am subiect! Poate că de asta îmi vine să scriu non stop!
"Blogspot creeaza dependenţă"-- Asta vroiam să scriu până sa zici tu!


:)


"Nu suntem inamici,ci prieteni.
Nu trebuie să fim inamici. Chiar dacă avem predispoziţii, nu trebuie să îngrădim afecţiunea. Corzile mistice ale memoriei vor vibra plăcut când vor fi atinse din nou şi vor fi cu siguranţă acei îngeri mai buni din firea noastră."
:X iubesc cuvintele astea de la sfârşitul filmului American History X..

"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi,fiecare clipă este unică în felul ei,Vino-n clipa cea de faţă,Nu se va mai repeta,Ce va fi să fie mâine,Mâine vom vedea.."

Nuş ce mama dracu am setat pe aci de mi apare automat ce e mai sus înainte să scriu ceva şi nuş de unde să scot..

Sunt o inconştientă iresponsabilă care îşi cumpără blugi mărimea XS :)))) a...pentru că stau să frec netu' ăsta care oricum merge ca pula,în loc să mă apuc de redactat teoria ptr. licenţă :( OOOfff.........:(
A fost odată o poveste ştiută numai de bătrâni.De fapt,a fost creată acum o săptămână de un prieten,dar povestea începe cu "a fost odată o poveste ştiută numai de bătrâni"...şi este vorba despre un om cu mâini de vioară care s-a îndrăgostit de o pasăre mică si vioaie. Astea sunt personajele fictive,dar ele există totuşi ,pentru că dacă nu existau,atunci cum ar putea urmatorul scurt dialog să existe ?? (dialogul chiar există !)
"- De ce nu rămâi să mă nasc?
- ... Pentru că trebuie să ajut pe altcineva să crească..."

"Postează cât mai mult ca să am ce citi mâine". Zâmbesc

Ceva urât,ceva frumos.
Hei. Pentru mine,a posta pe un blog înseamnă să scrii absolut CE.VREI.TU.! În consecinţă,EXACT asta fac:)
Şi cum nu am fost şi nu sunt fană www.blogger.com sau www.wordpress.com sau www.maiştiueuce.com ,o sa Fuck ce vreau(aşa ca-n melodie) :p
Boooon...anterior a fost ceva urât (poate şi amuzant),acum urmează ceva frumooos ...că aşa-s eu drăguţă chiar dacă nu par:D
Chiar m-a lovit inspiraţia.entuziasmul.curiozitatea despre cine ar putea citi ce mănânc io pe aici în afar' de Andreea, haha ;)
Lalalalalallalalalla..sughit! Poate e el,sau poate e alt el!
Ce vroiam sa scriu..nuş..stai sa caut prin telefon...
[pauză]

"Nu toti sunt născuţi pentru a conduce"-ea se referea la şofat(Dreea),dar prin extindere ia să ne gândim : a conduce- o echipă, un proiect,o organizaţie, o ţară (ce bine ca înca nu dormi Andreio că ştiu ca tastele mele sună naşpa rău când vrei să adormi:) ). A-ţi conduce viaţa, a conduce viaţa altuia. A conduce o babă pe ultimul drum, Eh,te-ai prins de asocieri.Hai mă ca dacă vreau,pot! :D

Uuuuh....de când ştiu melodia asta,abia azi am ascultat versul " If the devil is six...than god is seven! than goood is seven! ..than god is seven..this monkey's gone to heaven,this monkey's gone to heaven.." :)

Blog absolut deloc interesant.Nu glumesc

Nu folosesc psihologia inversă.Nu ma pricep în ale psihologiei :D
Băt ai rili dont ghiv ă fac dacă am sau nu uaciărs or comenţ!
Io l-am creat dintrun impuls,că aşa-mi stă-n fire,scriu aici din plictiseală şi neseriozitate şi nu vreau să îmi aud comentarii GEN "atunci şterge-l" , " de ce l-ai mai făcut?", "eşti degeaba", "ce vrei sa arăţi" sau altele de GENul :D .Ştiu toate astea şi repet îNCĂ O DATĂ :D : NU MA INTERESEAZĂ!
poooonCT.
:)
De fapt scriu pentru că-mi place sa văd cum apar literele unele lângă altele cu viteza impusă de degetele mele,scriu ptr. că-mi plac Italic-ul şi Bold-ul şi in general forma literelor.
Hihi !
Reclamă la blog : Ăsta e un blog de căcat! (ieeei.pot folosi cuvinte precum căcat,pişat,pulă,pizdă???=ok,sună urât rău ultimele 2 cuvinte,yuck-cum am putut scrie aşa ceva? Nu-mi permit sa şterg,căci daca le rosteam,nu puteam să le reînghit) Nu primesc ban sau alde d-astea? =)) Şi ce dacă exagerez! Pân' la urmă fiecare scrie ce vrea curu' lui pă blogu' lui!
poooonCT.

Ultima scrisoare

" Sfârşitul a venit fără de veste...

Esti fericită?
...Văd că porţi inel...

Am înţeles... voi trage dungă peste
nădejdea inutilă;
Fă la fel...
Nuu... nici un cuvânt... nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin...
Ştiu... voi aveţi în viaţă altă normă...
Eu însă..în faţa normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată,
mai mult în drumul tău nu am să ies...
Nu-ţi fac reproşuri... nu eşti vinovată;
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.
A fost desigur, numai o greşeală...

Putea să fie mult ...
nimic n-a fost.

În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Şi totuşi... totuşi câteva atingeri
au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri
lumină-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus magic
pe frageda fiinţă-a ta de lut,
simţeam în mine murmurul pelagic
al sfintelor creaţii de-nceput.
Vedeam cum, peste vremuri se înalţă
statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenunchiate rânduri submisiv
la soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
să le întinzi cu zâmbet liniştit
spre sărutare adorata dreaptă
'nainte de-a se şterge-n înfinit.

Ooo.....

de-am fi stat alături doar o oră...
ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă... roză auroră
de neînţeles...de nedescris.






....
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
în care aş vrea să... fii ce nu mai eşti.



...
n-am să strivesc eu visul sub picioare
n-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: .....

"Eşti ca oricare "...
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul
Tu vei rămâne nufărul de nea
ce-l oglindeşte beat de pofte tăul
ce-l ţine candid...amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neîntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
şi lumea n-o să ştie niciodată

De ce nu pot mai mult femei să cânt...



Acolo sub lumina de mister,
scăldată-n apa visurilor lină
Vei sta, iubită ca-ntru-un colţ de cer,
o stea de seară blândă şi senină.



...
Iar când viaţa va fi rea cu tine
Când au să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine
vom fi acolo singuri, amândoi...
Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi;
în dulcea lor cadenţă legănată
te vei simţi ca-n visul tău dintâi.



...
Iar de va fi.. cum simt mereu de-o vreme

Să... plec de-aicea de la voi... curând,
Când glasul tău vreodat-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Iar de va fi să nu se poată trece
pe veci pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
plângând în noaptea mare...
tot mai mare..."

Iar dacă o asculţi recitată de Florian Pitiş(R.I.P.) ...vei simţi cum fiecare cuvânt spus te apasă pe amintiri,pe dorinţe..

Ete fleoşc..

Ziceam ca io niciodată n-o să-mi fuck blog,că deja am cont pe hi5 şi pe deviantart,daarr.. tocmai am citit o postare "interesantă" a unei tipe numită "Suflet îndurerat" şi am chef să critic.
:D