Înţelegere

Se întâmplă la un moment dat în viaţă să întâlneşti acea persoană care te schimbă, te maturizează,te face să simţi că s-a "rupt" ceva în tine,că tot ce ştiai până în acel moment despre dragoste era iluzie. Dacă eşti îndeajuns de matur să o accepţi,să te accepţi ,te legi de ea pentru totdeauna(sau măcar pentru o luuungă perioadă de timp)
Dacă nu vrei să fii îndeajuns de matur,o laşi sa treacă prin faţa sufletului tău şi te uiţi în tine cum se formează o tristă,frumoasă,amăruie amintire a unei poveşti tainice fără început.
Nu regreţi ce s-a întâmplat,nu regreţi că ai lasat-o să scape.Pentru că aşa ai ales Tu.
Te mulţumeşti cu experienţa şi te gândeşti că eşti tânăr,mai ai mult de învăţat şi de experimentat in dragoste.
Rămâne astfel, doar o poveste frumoasă care s-a sfârşit înainte de a începe.

Pentru toate poveştile asemenea..următoarele versuri :)


" Las' lumea să dispreţuiască ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească arunce-n cale-ţi cu noroi.

În faţa idolilor lumii nu-ngenunchi, nu-nchin, nu cerşesc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici să iubesc, nici să urăsc..(bis)

M-afund fără să caut rostul în chefuri, nici voios, nici trist..
Vorbesc cu prostul, cu neprostul, doar pentru sufletu-mi exist.

În larma lumii ne-ntâlnirăm, o zi ca orice altă zi,
Fără de bucurii iubirăm, fără tristeţi ne-om desparţi.
Şi preţuim în viaţa toată doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minti noi niciodată, nici alţii a ne minţi nu pot..(bis) "